Olofern se mânie pe Ahior și spre pedeapsă îl trimite la Vetulia; iar Israiltenii luându-l îl mângâe și se roagă lui Dumnezeu pentru ajutor.
- Iar după ce a încetat gâlceava bărbaților, celor ce ședeau împrejur la sfat, a zis Olofern mai marele puterii lui Asur către Ahior înaintea atot poporul celor streini de neam și către toți fiii lui Moav:
- Și cine ești tu Ahior și năimiții lui Efraim, de ai prorocit nouă astăzi, să nu ne răsboim asupra neamului lui Israil zicând tu: că Dumnezeul lor îi apără pre ei?
- Și cine este Dumnezeu, fără numai Navuhodonosor? Acesta va trimite puterea sa, și îi va pierde de tot pre ei de pre fața pământului, și nu’i va mântuì pre ei Dumnezeul lor.
- Ci noi robii lui îi vom pierde de tot pre ei, ca pre un om, și nu vor puteà stà împrotiva puterei cailor noștri, că’i vom călcà pre ei cu dânșii, și munții lor se vor îmbăta cu sângele lor, și câmpii lor se vor umpleà de morții lor.
- Și nu va stà împrotivă urma picioarelor lor înaintea feței noastre, ci cu pierire vor pierì, zice împăratul Navuhodonosor domnul atot pământul, că a zis: nu vor rămâneà îndeșert graiurile cuvintelor mele.
- Iar tu Ahior năimitul lui Amon, cel ce ai grăit cuvintele acestea în ziua nedreptăței tale, nu vei vedeà mai mult fața mea din ziua aceasta, până ce voiu izbândì asupra neamului celor din Eghipet.
- Și atunci va trece fierul oștirii mele, și poporul slugilor mele prin coastele tale, și vei cădeà cu cei răniți ai lor, când mă voiu întoarce, și te vor pune slugile mele la munte într’una din cetățile suișurilor, și nu vei pierì, până ce te vei prăpădì împreună cu ei.
- Și dacă nădăjduești întru inima ta, că nu se vor prinde, să nu ți se schimbe fața ta; grăit-am și nimic nu va cădeà din cuvintele mele.
- Și a poruncit Olofern slugilor sale, cari stau la cortul lui, să prinză pre Ahior, și să’l puie pre el la Vetulia, și să’l deà în mâna fiilor lui Israil.
- Și’l prinseră pre el slugile lui, și’l duseră afară de tabără la câmp și din câmp s’au dus la munte, și au sosit la izvoarele cele de supt Vetulia.
- Și dacă i-au văzut pre ei bărbații cetății, cari erau în vârful muntelui, au luat armele lor și au ieșit din cetate pre vârful muntelui, și tot bărbatul prăștiaș, a oprit suirea lor, aruncând cu pietre asupra lor.
- Iar ei supt munte au legat pre Ahior și l-au lăsat lepădat supt rădăcina muntelui și s’au întors la domnul lor.
- Și pogorându-se fiii lui Israil din cetatea lor, au mers la el, și dezlegându’l l-au dus în Vetulia.
- Și l-au adus pre el la boierii cetății lor, cari erau în zilele acelea Oziea al lui Miha din neamul lui Simeon, și Abris al lui Gotoniil și Harmis al lui Melhiil.
- Și au chemat pre toți bătrânii cetății și au alergat tot tânărul și toate femeile lor la adunare, și au pus pre Ahior în mijlocul atot poporului lor.
- Și l-a întrebat pre el Oziea, ce s’a întâmplat cu el? Iar el răspunzând a spus lor toate graiurile sfatului lui Olofern și toate cuvintele, care le-a grăit el în mijlocul boierilor fiilor lui Asur, și câte s’a lăudat Olofern asupra casei lui Israil.
- Și căzând poporul s’a închinat lui Dumnezeu, și a strigat către Dumnezeu zicând: Doamne Dumnezeul cerului! Caută la trufia lor, și miluește smerenia neamului nostru, și vezi fața celor sfințiți ție în ziua aceasta.
- Și au mângâiat pre Ahior, și l-a lăudat pre el foarte.
- Și l-a luat pre el Oziea din adunare, și l-a dus la casa sa, și a făcut ospăț celor mai bătrâni și a chemat pre Dumnezeul lui Israil spre ajutor în toată noaptea aceea.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.