Ebraica de mai jos e textul masoretic, pus în dreptul versetului cu același număr. Potrivirea e după numerotare, nu cuvânt cu cuvânt.
Urmare.
- Vai de pământul căruia sunt aripile corăbiilor dincolo de rîurile Etiopiei. ה֥וֹי אֶ֖רֶץ צִלְצַ֣ל כְּנָפָ֑יִם אֲשֶׁ֥ר מֵעֵ֖בֶר לְנַהֲרֵי־כֽוּשׁ׃
- Cel ce trimite pe mare zăloage și cărți de hârtie deasupra apei, că vor merge soli ușori la neam înalt și la popor strein și năsilnic, ce este dincolo de el? Neam desnădăjduit și călcat acum. הַשֹּׁלֵ֨חַ בַּיָּ֜ם צִירִ֗ים וּבִכְלֵי־גֹ֘מֶא֮ עַל־פְּנֵי־מַ֒יִם֒ לְכ֣וּ ׀ מַלְאָכִ֣ים קַלִּ֗ים אֶל־גּוֹי֙ מְמֻשָּׁ֣ךְ וּמוֹרָ֔ט אֶל־עַ֥ם נוֹרָ֖א מִן־ה֣וּא וָהָ֑לְאָה גּ֚וֹי קַו־קָ֣ו וּמְבוּסָ֔ה אֲשֶׁר־בָּזְא֥וּ נְהָרִ֖ים אַרְצֽוֹ׃
- Pe care neam toate rîurile pământului l-au pustiit, ca o țară lăcuită se va lăcuì; țara lor, ca un semn dela munte se va ridicà, ca glasul trâmbiței se va auzì. כׇּל־יֹשְׁבֵ֥י תֵבֵ֖ל וְשֹׁ֣כְנֵי אָ֑רֶץ כִּנְשֹׂא־נֵ֤ס הָרִים֙ תִּרְא֔וּ וְכִתְקֹ֥עַ שׁוֹפָ֖ר תִּשְׁמָֽעוּ׃ [ס]
- Că așà mi-au zis mie Domnul: nu va fì frică în cetatea mea, ca lumina soarelui la amiază zi, și ca norul cel de rouă în ziua secerii va fì. כִּי֩ כֹ֨ה אָמַ֤ר יְהֹוָה֙ אֵלַ֔י (אשקוטה) [אֶשְׁקֳטָ֖ה] וְאַבִּ֣יטָה בִמְכוֹנִ֑י כְּחֹ֥ם צַח֙ עֲלֵי־א֔וֹר כְּעָ֥ב טַ֖ל בְּחֹ֥ם קָצִֽיר׃
- Înainte de secere, când se va sfârșì floarea, și strugurul cel necopt va înflorì, floarea odrăslind, și va tăià strugurașii cei mici cu cosoarele, și ramurile le va luà și le va tăià. כִּֽי־לִפְנֵ֤י קָצִיר֙ כְּתׇם־פֶּ֔רַח וּבֹ֥סֶר גֹּמֵ֖ל יִֽהְיֶ֣ה נִצָּ֑הֿ וְכָרַ֤ת הַזַּלְזַלִּים֙ בַּמַּזְמֵר֔וֹת וְאֶת־הַנְּטִישׁ֖וֹת הֵסִ֥יר הֵתַֽז׃
- Și le va lăsà împreună pasărilor cerului și hiarelor pământului și se vor adunà la ele pasările cerului și hiarele pământului vor venì acolo preste dânsa. יֵעָזְב֤וּ יַחְדָּו֙ לְעֵ֣יט הָרִ֔ים וּֽלְבֶהֱמַ֖ת הָאָ֑רֶץ וְקָ֤ץ עָלָיו֙ הָעַ֔יִט וְכׇל־בֶּהֱמַ֥ת הָאָ֖רֶץ עָלָ֥יו תֶּחֱרָֽף׃ [ס]
- În vremea aceea se vor aduce daruri Domnului Savaot dela poporul cel necăjit și smult, și dela popor mare, de acum și în veacul vremei neam nădăjduitor și călcat de tot, care este în partea rîului țărei lui, în locul unde este numele Domnului Savaot, muntele cel sfânt. בָּעֵת֩ הַהִ֨יא יוּבַל־שַׁ֜י לַיהֹוָ֣ה צְבָא֗וֹת עַ֚ם מְמֻשָּׁ֣ךְ וּמוֹרָ֔ט וּמֵעַ֥ם נוֹרָ֖א מִן־ה֣וּא וָהָ֑לְאָה גּ֣וֹי ׀ קַו־קָ֣ו וּמְבוּסָ֗ה אֲשֶׁ֨ר בָּזְא֤וּ נְהָרִים֙ אַרְצ֔וֹ אֶל־מְק֛וֹם שֵׁם־יְהֹוָ֥ה צְבָא֖וֹת הַר־צִיּֽוֹן׃ [פ]
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.