Prezicerea pustiirii Iudeei și îndemnarea la pocăință.
- Cuvântul Domnului, care s’a făcut către Ioil fiul lui Vatuil.
- Auziți acestea cei bătrâni și băgați în urechi toți cei ce lăcuiți pământul, de s’a făcut ca acestea în zilele voastre sau în zilele părinților voștri.
- Spuneți acestea fiilor voștri și fiii voștri fiilor săi, și fiii lor la alt neam.
- Rămășițele omidei le-au mâncat lăcustele și rămășițele lăcustei le-a mâncat gândacul, și rămășițele gândacului le-a mâncat păliciunea.
- Treziți-vă cei beți de vinul vostru și plângeți, tânguiți-vă toți cei ce beți vin până la beție, că s’a luat din gura voastră veselia și bucuria.
- Că neam tare și nenumărat se suie pre pământul meu, dinții lui ca dinții leului și măselele lui ca ale puiului de leu.
- Pus-a viea mea întru pustiire și smochinii mei întru dărâmare, cercând o a cercat pre ea și o a dezrădăcinat, albit-au ramurile ei.
- Plânge către mine mai mult decât mireasa cea îmbrăcată cu sac pentru bărbatul ei cel din fetie.
- Încetat-au jertfa și turnarea din casa Domnului, plângeți preoți, cari slujiți altarului Domnului.
- Că s’au pustiit câmpurile, să plângă pământul, că s’a stricat grâul, vinul s’a uscat, untuldelemn s’a împuținat.
- Uscatu-s’au plugarii, plângeți moșiile pentru grâu și pentru orz, că a pierit culesul din țarină.
- Viea s’a uscat și smochinii s’au împuținat, rodiile și finicul și mărul și toți copacii țarinii s’au uscat, că au rușinat bucuria fiii oamenilor.
- Încingeți-vă și plângeți preoților, plângeți cei ce slujiți altarului, intrați, dormiți în saci cei ce slujiți lui Dumnezeu, că au încetat din casa Dumnezeului vostru jertfa și turnarea.
- Sfințiți post, vestiți slujbă, adunați pre bătrâni, pre toți cei ce lăcuesc pământul în casa Domnului Dumnezeului vostru, și strigați către Domnul întins.
- Vai mie! Vai mie! Vai mie! În zi, că aproape este ziua Domnului, și ticăloșie din ticăloșie va veni. Isaia 13, 6
- Că înaintea ochilor voștri au pierit bucatele, din casa Dumnezeului vostru veselia și bucuria.
- Sărit-au junincele în ieslele lor, pierit-au vistieriile, surpatu-s’au teascurile, că a secat grâul.
- Ce ne vom adunà nouă? Plâns’au cirezile boilor, că n’aveau pășune și turmele oilor au pierit.
- Către tine Doamne voiu strigà, că focul a ars cele frumoase ale pustiului și para focului a aprins toate lemnele țarinei.
- Și dobitoacele câmpului au căutat spre tine, că au secat izvoarele apelor și focul a mâncat cele frumoase ale pustiei.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.