Ebraica de mai jos e textul masoretic, pus în dreptul versetului cu același număr. Potrivirea e după numerotare, nu cuvânt cu cuvânt.
Vedenia prorocului.
- Și au zis către mine: fiul omului! Mănâncă cartea aceasta, și mergi și grăește fiilor lui Israil. וַיֹּ֣אמֶר אֵלַ֔י בֶּן־אָדָ֕ם אֵ֥ת אֲשֶׁר־תִּמְצָ֖א אֱכ֑וֹל אֱכוֹל֙ אֶת־הַמְּגִלָּ֣ה הַזֹּ֔את וְלֵ֥ךְ דַּבֵּ֖ר אֶל־בֵּ֥ית יִשְׂרָאֵֽל׃ Apoc. 10, 9
- Și am deschis gura mea, și mi-a băgat în gură cartea aceea. וָאֶפְתַּ֖ח אֶת־פִּ֑י וַיַּ֣אֲכִילֵ֔נִי אֵ֖ת הַמְּגִלָּ֥ה הַזֹּֽאת׃
- Și-au zis către mine: fiul omului! Gura ta va mâncà, și pântecele tău se va săturà de cartea aceasta, care se dă ție. Și o am mâncat, și s’a făcut gura mea dulce ca mierea. וַיֹּ֣אמֶר אֵלַ֗י בֶּן־אָדָם֙ בִּטְנְךָ֤ תַֽאֲכֵל֙ וּמֵעֶ֣יךָ תְמַלֵּ֔א אֵ֚ת הַמְּגִלָּ֣ה הַזֹּ֔את אֲשֶׁ֥ר אֲנִ֖י נֹתֵ֣ן אֵלֶ֑יךָ וָאֹ֣כְלָ֔ה וַתְּהִ֥י בְּפִ֖י כִּדְבַ֥שׁ לְמָתֽוֹק׃ [פ] Apoc. 10, 9-10
- Și a zis către mine: fiul omului! Mergi, și intră la casa lui Israil, și grăește cuvintele mele către ei. וַיֹּ֖אמֶר אֵלָ֑י בֶּן־אָדָ֗ם לֶךְ־בֹּא֙ אֶל־בֵּ֣ית יִשְׂרָאֵ֔ל וְדִבַּרְתָּ֥ בִדְבָרַ֖י אֲלֵיהֶֽם׃ Ierem. 1, 17
- Că nu te trimiț eu la popor adânc la cuvânt și greu la limbă; ci la casa lui Israil. כִּ֡י לֹא֩ אֶל־עַ֨ם עִמְקֵ֥י שָׂפָ֛ה וְכִבְדֵ֥י לָשׁ֖וֹן אַתָּ֣ה שָׁל֑וּחַ אֶל־בֵּ֖ית יִשְׂרָאֵֽל׃
- Nici la popoare multe de altă vorbă sau de altă limbă, nici la cei grei la limbă a căror cuvinte să nu le înțelegi, că de te-ași fì trimes la aceia, fără îndoială te-ar fì ascultat. לֹ֣א ׀ אֶל־עַמִּ֣ים רַבִּ֗ים עִמְקֵ֤י שָׂפָה֙ וְכִבְדֵ֣י לָשׁ֔וֹן אֲשֶׁ֥ר לֹא־תִשְׁמַ֖ע דִּבְרֵיהֶ֑ם אִם־לֹ֤א אֲלֵיהֶם֙ שְׁלַחְתִּ֔יךָ הֵ֖מָּה יִשְׁמְע֥וּ אֵלֶֽיךָ׃
- Iar casa lui Israil nu va vreà să te asculte, pentrucă nu vor să mă asculte pre mine, că toată casa lui Israil este îndărătnică și vârtoasă la inimă. וּבֵ֣ית יִשְׂרָאֵ֗ל לֹ֤א יֹאבוּ֙ לִשְׁמֹ֣עַ אֵלֶ֔יךָ כִּי־אֵינָ֥ם אֹבִ֖ים לִשְׁמֹ֣עַ אֵלָ֑י כִּ֚י כׇּל־בֵּ֣ית יִשְׂרָאֵ֔ל חִזְקֵי־מֵ֥צַח וּקְשֵׁי־לֵ֖ב הֵֽמָּה׃
- Și iată am dat fața ta mai tare decât fețele lor, și biruința ta mai vârtoasă de cât biruința lor. הִנֵּ֨ה נָתַ֧תִּי אֶת־פָּנֶ֛יךָ חֲזָקִ֖ים לְעֻמַּ֣ת פְּנֵיהֶ֑ם וְאֶֽת־מִצְחֲךָ֥ חָזָ֖ק לְעֻמַּ֥ת מִצְחָֽם׃ Ierem. 1, 18
- Că va fì pururea mai tare de cât piatra biruința ta; să nu te temi de ei, nici să te sperii de fața lor, pentrucă este casă amărîtoare. כְּשָׁמִ֛יר חָזָ֥ק מִצֹּ֖ר נָתַ֣תִּי מִצְחֶ֑ךָ לֹֽא־תִירָ֤א אוֹתָם֙ וְלֹא־תֵחַ֣ת מִפְּנֵיהֶ֔ם כִּ֛י בֵּ֥ית מְרִ֖י הֵֽמָּה׃ [פ] Ierem. 1, 8 17 5, 3
- Și au zis către mine: fiul omului! Toate cuvintele mele, care le-am grăit către tine, le ià în inima ta, și cu urechile tale să le auzi. וַיֹּ֖אמֶר אֵלָ֑י בֶּן־אָדָ֕ם אֶת־כׇּל־דְּבָרַי֙ אֲשֶׁ֣ר אֲדַבֵּ֣ר אֵלֶ֔יךָ קַ֥ח בִּֽלְבָבְךָ֖ וּבְאׇזְנֶ֥יךָ שְּׁמָֽע׃
- Și mergi, intră la robie la fiii poporului tău, și vei grăì către ei, și vei zice: acestea zice Domnul, doar vor auzì și se vor muià. וְלֵ֨ךְ בֹּ֤א אֶל־הַגּוֹלָה֙ אֶל־בְּנֵ֣י עַמֶּ֔ךָ וְדִבַּרְתָּ֤ אֲלֵיהֶם֙ וְאָמַרְתָּ֣ אֲלֵיהֶ֔ם כֹּ֥ה אָמַ֖ר אֲדֹנָ֣י יֱהֹוִ֑ה אִֽם־יִשְׁמְע֖וּ וְאִם־יֶחְדָּֽלוּ׃
- Și m’a luat Duh, și am auzit dinapoia mea glas de cutremur mare, zicând: binecuvântată este mărirea Domnului din locul său. וַתִּשָּׂאֵ֣נִי ר֔וּחַ וָאֶשְׁמַ֣ע אַחֲרַ֔י ק֖וֹל רַ֣עַשׁ גָּד֑וֹל בָּר֥וּךְ כְּבוֹד־יְהֹוָ֖ה מִמְּקוֹמֽוֹ׃
- Și am văzut glasul aripilor hiarelor, care zburà una către alta, și glasul roatelor țiindu-se de ele, și glasul cutremurului. וְק֣וֹל ׀ כַּנְפֵ֣י הַחַיּ֗וֹת מַשִּׁיקוֹת֙ אִשָּׁ֣ה אֶל־אֲחוֹתָ֔הּ וְק֥וֹל הָאוֹפַנִּ֖ים לְעֻמָּתָ֑ם וְק֖וֹל רַ֥עַשׁ גָּדֽוֹל׃
- Și Duhul Domnului m’a ridicat pre mine, și m’a luat, și am mers pre sus întru pornirea duhului meu, și mâna Domnului a fost cu mine tare. וְר֥וּחַ נְשָׂאַ֖תְנִי וַתִּקָּחֵ֑נִי וָאֵלֵ֥ךְ מַר֙ בַּחֲמַ֣ת רוּחִ֔י וְיַד־יְהֹוָ֥ה עָלַ֖י חָזָֽקָה׃
- Și am intrat în robie pre sus, și am încunjurat pre cei ce lăcuiesc la rîul Hovar, cari erau acolo, și am șezut acolo șapte zile amestecându-mă în mijlocul lor. וָאָב֨וֹא אֶל־הַגּוֹלָ֜ה תֵּ֣ל אָ֠בִ֠יב הַיֹּשְׁבִ֤ים אֶֽל־נְהַר־כְּבָר֙ (ואשר) [וָאֵשֵׁ֔ב] הֵ֖מָּה יוֹשְׁבִ֣ים שָׁ֑ם וָאֵשֵׁ֥ב שָׁ֛ם שִׁבְעַ֥ת יָמִ֖ים מַשְׁמִ֥ים בְּתוֹכָֽם׃
- Și a fost după acele șapte zile, s’a făcut cuvântul Domnului către mine, zicând: וַיְהִ֕י מִקְצֵ֖ה שִׁבְעַ֣ת יָמִ֑ים [פ]וַיְהִ֥י דְבַר־יְהֹוָ֖ה אֵלַ֥י לֵאמֹֽר׃
- Fiul omului! Socotitor te-am dat pre tine casei lui Israil, și vei auzì din gura mea cuvânt, și’i vei înfricoșà pre ei dela mine. בֶּן־אָדָ֕ם צֹפֶ֥ה נְתַתִּ֖יךָ לְבֵ֣ית יִשְׂרָאֵ֑ל וְשָׁמַעְתָּ֤ מִפִּי֙ דָּבָ֔ר וְהִזְהַרְתָּ֥ אוֹתָ֖ם מִמֶּֽנִּי׃ 1 Tim. 3, 1
- Când voiu zice eu celui fărădelege: cu moarte vei murì, și n’ai osebit, nici ai grăit celui fărădelege, ca să se întoarcă dela căile sale, și să fie viu; cel fărădelege acela întru nedreptatea sa va murì, și sângele lui din mâna ta îl voiu cere. בְּאׇמְרִ֤י לָרָשָׁע֙ מ֣וֹת תָּמ֔וּת וְלֹ֣א הִזְהַרְתּ֗וֹ וְלֹ֥א דִבַּ֛רְתָּ לְהַזְהִ֥יר רָשָׁ֛ע מִדַּרְכּ֥וֹ הָרְשָׁעָ֖ה לְחַיֹּת֑וֹ ה֤וּא רָשָׁע֙ בַּעֲוֺנ֣וֹ יָמ֔וּת וְדָמ֖וֹ מִיָּדְךָ֥ אֲבַקֵּֽשׁ׃
- Și de vei osebì și vei grăì celui fărădelege, și nu se va întoarce dela fărădelegea sa și dela calea sa; cel fărădelege acela întru nedreptatea sa va murì, și tu vei mântuì sufletul tău. וְאַתָּה֙ כִּי־הִזְהַ֣רְתָּ רָשָׁ֔ע וְלֹא־שָׁב֙ מֵֽרִשְׁע֔וֹ וּמִדַּרְכּ֖וֹ הָרְשָׁעָ֑ה ה֚וּא בַּעֲוֺנ֣וֹ יָמ֔וּת וְאַתָּ֖ה אֶֽת־נַפְשְׁךָ֥ הִצַּֽלְתָּ׃
- Și de se va abate dreptul dela dreptățile sale, și va face fărădelege, și voiu dà chin înaintea feții lui, el va murì, pentrucă nu i-ai vestit lui, și întru păcatele lui va murì, că nu se vor pomenì dreptățile lui, care a făcut, și sângele lui din mâna ta îl voiu cere. וּבְשׁ֨וּב צַדִּ֤יק מִצִּדְקוֹ֙ וְעָ֣שָׂה עָ֔וֶל וְנָתַתִּ֥י מִכְשׁ֛וֹל לְפָנָ֖יו ה֣וּא יָמ֑וּת כִּ֣י לֹ֤א הִזְהַרְתּוֹ֙ בְּחַטָּאת֣וֹ יָמ֔וּת וְלֹ֣א תִזָּכַ֗רְןָ צִדְקֹתָו֙ אֲשֶׁ֣ר עָשָׂ֔ה וְדָמ֖וֹ מִיָּדְךָ֥ אֲבַקֵּֽשׁ׃
- Iar de vei spune tu dreptului, ca să nu păcătuiască, și el nu va păcătuì, cel drept cu vieață va viețuì, că ai spus lui, și tu vei mântuì sufletul tău. וְאַתָּ֞ה כִּ֧י הִזְהַרְתּ֣וֹ צַדִּ֗יק לְבִלְתִּ֥י חֲטֹ֛א צַדִּ֖יק וְה֣וּא לֹֽא־חָטָ֑א חָי֤וֹ יִֽחְיֶה֙ כִּ֣י נִזְהָ֔ר וְאַתָּ֖ה אֶֽת־נַפְשְׁךָ֥ הִצַּֽלְתָּ׃ [פ]
- Și au fost preste mine mâna Domnului, și au zis către mine: scoală-te și ieși la câmp, și acolo se va grăì către tine. וַתְּהִ֥י עָלַ֛י שָׁ֖ם יַד־יְהֹוָ֑ה וַיֹּ֣אמֶר אֵלַ֗י ק֥וּם צֵא֙ אֶל־הַבִּקְעָ֔ה וְשָׁ֖ם אֲדַבֵּ֥ר אוֹתָֽךְ׃
- Și m’am sculat și am ieșit la câmp, și iată acolo mărirea Domnului stà, în ce chip erà vederea, și precum erà mărirea Domnului, care o am văzut la rîul Hovar, și am căzut pre fața mea. וָאָקוּם֮ וָאֵצֵ֣א אֶל־הַבִּקְעָה֒ וְהִנֵּה־שָׁ֤ם כְּבוֹד־יְהֹוָה֙ עֹמֵ֔ד כַּכָּב֕וֹד אֲשֶׁ֥ר רָאִ֖יתִי עַל־נְהַר־כְּבָ֑ר וָאֶפֹּ֖ל עַל־פָּנָֽי׃
- Și au venit preste mine Duh, și m’au pus pre picioarele mele, și au grăit către mine, și mi-au zis mie: intră și te închide în mijlocul casei tale. וַתָּבֹא־בִ֣י ר֔וּחַ וַתַּעֲמִדֵ֖נִי עַל־רַגְלָ֑י וַיְדַבֵּ֤ר אֹתִי֙ וַיֹּ֣אמֶר אֵלַ֔י בֹּ֥א הִסָּגֵ֖ר בְּת֥וֹךְ בֵּיתֶֽךָ׃
- Și tu fiul omului! Iată s’au dat asupra ta legături, și te vor legà cu ele, și nu vei ieșì din mijlocul lor. וְאַתָּ֣ה בֶן־אָדָ֗ם הִנֵּ֨ה נָתְנ֤וּ עָלֶ֙יךָ֙ עֲבוֹתִ֔ים וַאֲסָר֖וּךָ בָּהֶ֑ם וְלֹ֥א תֵצֵ֖א בְּתוֹכָֽם׃
- Și voiu legà limba ta, și vei asurzì, și nu vei fì ca omul cel ce’i mustră pre ei, pentrucă este casă amărîtoare. וּלְשֽׁוֹנְךָ֙ אַדְבִּ֣יק אֶל־חִכֶּ֔ךָ וְנֶֽאֱלַ֔מְתָּ וְלֹא־תִהְיֶ֥ה לָהֶ֖ם לְאִ֣ישׁ מוֹכִ֑יחַ כִּ֛י בֵּ֥ית מְרִ֖י הֵֽמָּה׃
- Și când voiu grăì către tine voiu deschide gura ta, și vei zice către ei, acestea zice Domnul: cel ce aude, auză, și cel ce nu crede, nu crează, pentrucă este casă amărîtoare. וּֽבְדַבְּרִ֤י אֽוֹתְךָ֙ אֶפְתַּ֣ח אֶת־פִּ֔יךָ וְאָמַרְתָּ֣ אֲלֵיהֶ֔ם כֹּ֥ה אָמַ֖ר אֲדֹנָ֣י יֱהֹוִ֑ה הַשֹּׁמֵ֤עַ ׀ יִשְׁמָע֙ וְהֶחָדֵ֣ל ׀ יֶחְדָּ֔ל כִּ֛י בֵּ֥ית מְרִ֖י הֵֽמָּה׃ [פ] Ozie 4, 4 Apoc. 22, 11
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.