Ediția sinodală, București 1914

Iezechiil 13

Ebraica de mai jos e textul masoretic, pus în dreptul versetului cu același număr. Potrivirea e după numerotare, nu cuvânt cu cuvânt.

Proroci mincinoși.

  1. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând: וַיְהִ֥י דְבַר־יְהֹוָ֖ה אֵלַ֥י לֵאמֹֽר׃
  2. Fiul omului! Prorocește asupra prorocilor lui Israil și vei zice celor ce prorocesc din inima sa, și vei prorocì și vei grăì către ei: auziți cuvântul Domnului. בֶּן־אָדָ֕ם הִנָּבֵ֛א אֶל־נְבִיאֵ֥י יִשְׂרָאֵ֖ל הַנִּבָּאִ֑ים וְאָֽמַרְתָּ֙ לִנְבִיאֵ֣י מִלִּבָּ֔ם שִׁמְע֖וּ דְּבַר־יְהֹוָֽה׃ Ierem. 14, 14
  3. Acestea zice Domnul: vai celor ce prorocesc din inima sa și nimic nu văd. כֹּ֤ה אָמַר֙ אֲדֹנָ֣י יֱהֹוִ֔ה ה֖וֹי עַל־הַנְּבִיאִ֣ים הַנְּבָלִ֑ים אֲשֶׁ֥ר הֹלְכִ֛ים אַחַ֥ר רוּחָ֖ם וּלְבִלְתִּ֥י רָאֽוּ׃ Ierem. 14, 14 23, 1 28, 15
  4. Ca vulpele în pustie prorocii tăi Israile! כְּשֻׁעָלִ֖ים בׇּחֳרָב֑וֹת נְבִיאֶ֥יךָ יִשְׂרָאֵ֖ל הָיֽוּ׃ Cânt. Cântărilor 2, 15
  5. N’au stătut întru tărie și au adunat turme preste casa lui Israil, nu s’au sculat la răsboiu cei ce zic în ziua Domnului. לֹ֤א עֲלִיתֶם֙ בַּפְּרָצ֔וֹת וַתִּגְדְּר֥וּ גָדֵ֖ר עַל־בֵּ֣ית יִשְׂרָאֵ֑ל לַעֲמֹ֥ד בַּמִּלְחָמָ֖ה בְּי֥וֹם יְהֹוָֽה׃
  6. Cei ce văd minciuni și vrăjesc deșarte, cei ce zic: zice Domnul; și Domnul nu i-au trimis pre ei, și au început a ridicà cuvânt. חָ֤זוּ שָׁוְא֙ וְקֶ֣סֶם כָּזָ֔ב הָאֹֽמְרִים֙ נְאֻם־יְהֹוָ֔ה וַיהֹוָ֖ה לֹ֣א שְׁלָחָ֑ם וְיִחֲל֖וּ לְקַיֵּ֥ם דָּבָֽר׃ Ierem. 23, 15
  7. Au nu vedenie mincinoasă ați văzut? Și vrăji deșarte ați grăit? Și ziceți: zice Domnul, și eu n’am grăit. הֲל֤וֹא מַֽחֲזֵה־שָׁוְא֙ חֲזִיתֶ֔ם וּמִקְסַ֥ם כָּזָ֖ב אֲמַרְתֶּ֑ם וְאֹֽמְרִים֙ נְאֻם־יְהֹוָ֔ה וַאֲנִ֖י לֹ֥א דִבַּֽרְתִּי׃ [ס]
  8. Pentru aceea zì: acestea zice Domnul, pentrucă sunt cuvintele voastre mincinoase și vrăjile voastre deșarte; pentru aceea iată eu preste voi, zice Domnul. לָכֵ֗ן כֹּ֤ה אָמַר֙ אֲדֹנָ֣י יֱהֹוִ֔ה יַ֚עַן דַּבֶּרְכֶ֣ם שָׁ֔וְא וַחֲזִיתֶ֖ם כָּזָ֑ב לָכֵן֙ הִנְנִ֣י אֲלֵיכֶ֔ם נְאֻ֖ם אֲדֹנָ֥י יֱהֹוִֽה׃
  9. Și voiu întinde mâna mea preste prorocii cei ce văd minciună și cei ce grăiesc deșarte; întru învățătura poporului meu nu vor fì, nici în scrisoarea casei lui Israil nu se vor scrì, și în pământul lui Israil nu vor intrà, și vor cunoaște că eu sunt Domnul. וְהָיְתָ֣ה יָדִ֗י אֶֽל־הַנְּבִיאִ֞ים הַחֹזִ֣ים שָׁוְא֮ וְהַקֹּסְמִ֣ים כָּזָב֒ בְּס֧וֹד עַמִּ֣י לֹֽא־יִֽהְי֗וּ וּבִכְתָ֤ב בֵּֽית־יִשְׂרָאֵל֙ לֹ֣א יִכָּתֵ֔בוּ וְאֶל־אַדְמַ֥ת יִשְׂרָאֵ֖ל לֹ֣א יָבֹ֑אוּ וִידַעְתֶּ֕ם כִּ֥י אֲנִ֖י אֲדֹנָ֥י יֱהֹוִֽה׃ Ierem. 4, 9 28, 15
  10. Pentrucă au înșelat pre poporul meu, zicând: pace, pace, și pace nu este; și acesta zidește peretele și ei îl spoiesc, de va cădeà. יַ֣עַן וּבְיַ֜עַן הִטְע֧וּ אֶת־עַמִּ֛י לֵאמֹ֥ר שָׁל֖וֹם וְאֵ֣ין שָׁל֑וֹם וְהוּא֙ בֹּ֣נֶה חַ֔יִץ וְהִנָּ֛ם טָחִ֥ים אֹת֖וֹ תָּפֵֽל׃ Ierem. 6, 14 23, 17
  11. Zì către cei ce’l spoiesc: cădeà-va și va fì ploaie înnecând, și voiu dà pietre, zvârlituri de pietre la încheieturile lor și vor cădeà, și vânt ridicător și se va sparge. אֱמֹ֛ר אֶל־טָחֵ֥י תָפֵ֖ל וְיִפֹּ֑ל הָיָ֣ה ׀ גֶּ֣שֶׁם שׁוֹטֵ֗ף וְאַתֵּ֜נָה אַבְנֵ֤י אֶלְגָּבִישׁ֙ תִּפֹּ֔לְנָה וְר֥וּחַ סְעָר֖וֹת תְּבַקֵּֽעַ׃
  12. Și iată a căzut peretele și nu vor zice către voi: unde este spoiala voastră, care ați spoit? וְהִנֵּ֖ה נָפַ֣ל הַקִּ֑יר הֲלוֹא֙ יֵאָמֵ֣ר אֲלֵיכֶ֔ם אַיֵּ֥ה הַטִּ֖יחַ אֲשֶׁ֥ר טַחְתֶּֽם׃ [ס]
  13. Pentru aceea acestea zice Domnul: și voiu sparge vântul, care se ridică cu mânie, și ploaie înnecătoare întru mâniea mea va fì și pietrile cele zvârlitoare cu mânie le voiu aduce spre pierdere. לָכֵ֗ן כֹּ֤ה אָמַר֙ אֲדֹנָ֣י יֱהֹוִ֔ה וּבִקַּעְתִּ֥י רוּחַ־סְעָר֖וֹת בַּחֲמָתִ֑י וְגֶ֤שֶׁם שֹׁטֵף֙ בְּאַפִּ֣י יִֽהְיֶ֔ה וְאַבְנֵ֥י אֶלְגָּבִ֖ישׁ בְּחֵמָ֥ה לְכָלָֽה׃
  14. Și voiu săpà pe de desupt peretele care l-ați spoit, și va cădeà, și’l voiu pune pre el pre pământ, și se vor descoperì temeliile lui, și va cădeà, și vă veți sfârșì cu mustrări, și veți cunoaște că eu sunt Domnul. וְהָ֨רַסְתִּ֜י אֶת־הַקִּ֨יר אֲשֶׁר־טַחְתֶּ֥ם תָּפֵ֛ל וְהִגַּעְתִּ֥יהוּ אֶל־הָאָ֖רֶץ וְנִגְלָ֣ה יְסֹד֑וֹ וְנָֽפְלָה֙ וּכְלִיתֶ֣ם בְּתוֹכָ֔הּ וִידַעְתֶּ֖ם כִּֽי־אֲנִ֥י יְהֹוָֽה׃
  15. Și voiu sfârșì mâniea mea preste perete și preste cei ce’l spoiesc cădeà-va, și am zis către voi: nu este peretele, nici cei ce’l spoiesc pre el. וְכִלֵּיתִ֤י אֶת־חֲמָתִי֙ בַּקִּ֔יר וּבַטָּחִ֥ים אֹת֖וֹ תָּפֵ֑ל וְאֹמַ֤ר לָכֶם֙ אֵ֣ין הַקִּ֔יר וְאֵ֖ין הַטָּחִ֥ים אֹתֽוֹ׃
  16. Prorocii lui Israil, cari prorocesc pentru Ierusalim și cari văd lui pace, și pace nu este, zice Domnul. נְבִיאֵ֣י יִשְׂרָאֵ֗ל הַֽנִּבְּאִים֙ אֶל־יְר֣וּשָׁלַ֔͏ִם וְהַחֹזִ֥ים לָ֖הּ חֲז֣וֹן שָׁלֹ֑ם וְאֵ֣ין שָׁלֹ֔ם נְאֻ֖ם אֲדֹנָ֥י יֱהֹוִֽה׃ [פ]
  17. Și tu fiul omului! Întărește’ți fața ta asupra fetelor poporului tău cele ce prorocesc din inima sa și prorocește asupra lor. וְאַתָּ֣ה בֶן־אָדָ֗ם שִׂ֤ים פָּנֶ֙יךָ֙ אֶל־בְּנ֣וֹת עַמְּךָ֔ הַמִּֽתְנַבְּא֖וֹת מִֽלִּבְּהֶ֑ן וְהִנָּבֵ֖א עֲלֵיהֶֽן׃
  18. Și vei grăì: acestea zice Domnul: vai celor ce’și coase perni supt tot cotul mâinii și fac acoperituri preste tot capul a toată vârsta, ca să răzvrătească suflete, sufletele poporului meu s’au răzvrătit și suflete ocroteà. וְאָמַרְתָּ֞ כֹּה־אָמַ֣ר ׀ אֲדֹנָ֣י יֱהֹוִ֗ה הוֹי֩ לִֽמְתַפְּר֨וֹת כְּסָת֜וֹת עַ֣ל ׀ כׇּל־אַצִּילֵ֣י יָדַ֗י וְעֹשׂ֧וֹת הַמִּסְפָּח֛וֹת עַל־רֹ֥אשׁ כׇּל־קוֹמָ֖ה לְצוֹדֵ֣ד נְפָשׁ֑וֹת הַנְּפָשׁוֹת֙ תְּצוֹדֵ֣דְנָה לְעַמִּ֔י וּנְפָשׁ֖וֹת לָכֶ֥נָה תְחַיֶּֽינָה׃ Isaia 30, 10
  19. Și spurcându-mă pre mine către poporul meu pentru o mână de orz și pentru o bucățică de pâine, ca să omoare sufletele care nu se cădeà să moară, și ocroteà sufletele care nu se cădeà să trăiască; când grăiați către poporul care ascultà cuvinte deșarte. וַתְּחַלֶּלְ֨נָה אֹתִ֜י אֶל־עַמִּ֗י בְּשַׁעֲלֵ֣י שְׂעֹרִים֮ וּבִפְת֣וֹתֵי לֶחֶם֒ לְהָמִ֤ית נְפָשׁוֹת֙ אֲשֶׁ֣ר לֹֽא־תְמוּתֶ֔נָה וּלְחַיּ֥וֹת נְפָשׁ֖וֹת אֲשֶׁ֣ר לֹא־תִֽחְיֶ֑ינָה בְּכַ֨זֶּבְכֶ֔ם לְעַמִּ֖י שֹׁמְעֵ֥י כָזָֽב׃ [ס] Mih. 3, 11
  20. Pentru aceea acestea zice Domnul Domnul: iată eu asupra pernilor voastre, cu care voi răzvrătiți sufletele, rumpe-le-voiu pre ele dela brațele voastre și voiu slobozì sufletele, care le-ați răzvrătit, sufletele lor întru risipire. לָכֵ֞ן כֹּה־אָמַ֣ר ׀ אֲדֹנָ֣י יֱהֹוִ֗ה הִנְנִ֤י אֶל־כִּסְּתוֹתֵיכֶ֙נָה֙ אֲשֶׁ֣ר אַ֠תֵּ֠נָה מְצֹדְד֨וֹת שָׁ֤ם אֶת־הַנְּפָשׁוֹת֙ לְפֹ֣רְח֔וֹת וְקָרַעְתִּ֣י אֹתָ֔ם מֵעַ֖ל זְרוֹעֹֽתֵיכֶ֑ם וְשִׁלַּחְתִּי֙ אֶת־הַנְּפָשׁ֔וֹת אֲשֶׁ֥ר אַתֶּ֛ם מְצֹדְד֥וֹת אֶת־נְפָשִׁ֖ים לְפֹרְחֹֽת׃
  21. Și voiu rumpe acoperiturile voastre și voiu mântuì pre poporul meu din mâinile voastre, și nu vor fì mai mult în mâinile voastre spre răzvrătire, și veți cunoaște că eu sunt Domnul. וְקָרַעְתִּ֞י אֶת־מִסְפְּחֹֽתֵיכֶ֗ם וְהִצַּלְתִּ֤י אֶת־עַמִּי֙ מִיֶּדְכֶ֔ן וְלֹא־יִהְי֥וּ ע֛וֹד בְּיֶדְכֶ֖ן לִמְצוּדָ֑ה וִידַעְתֶּ֖ן כִּֽי־אֲנִ֥י יְהֹוָֽה׃
  22. Pentrucă răzvrătiți inima dreptului spre nedreptate și eu nu’l răzvrăteam pre el, și întăriați mâinile celui fărădelege, ca nicidecum să nu se abată el dela fărădelegea sa și dela calea sa cea rea, și să fie viu. יַ֣עַן הַכְא֤וֹת לֵב־צַדִּיק֙ שֶׁ֔קֶר וַאֲנִ֖י לֹ֣א הִכְאַבְתִּ֑יו וּלְחַזֵּק֙ יְדֵ֣י רָשָׁ֔ע לְבִלְתִּי־שׁ֛וּב מִדַּרְכּ֥וֹ הָרָ֖ע לְהַחֲיֹתֽוֹ׃
  23. Pentru aceea minciuni nu veți mai ștì, și vrăji nu veți mai vrăjì, și voiu mântuì pre poporul meu din mâna voastră și veți cunoaște că eu sunt Domnul. לָכֵ֗ן שָׁ֚וְא לֹ֣א תֶחֱזֶ֔ינָה וְקֶ֖סֶם לֹא־תִקְסַ֣מְנָה ע֑וֹד וְהִצַּלְתִּ֤י אֶת־עַמִּי֙ מִיֶּדְכֶ֔ן וִידַעְתֶּ֖ן כִּֽי־אֲנִ֥י יְהֹוָֽה׃

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.