Ebraica de mai jos e textul masoretic, pus în dreptul versetului cu același număr. Potrivirea e după numerotare, nu cuvânt cu cuvânt.
Robia Ierusalimului.
- Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând: וַיְהִ֥י דְבַר־יְהֹוָ֖ה אֵלַ֥י לֵאמֹֽר׃
- Fiul omului! În mijlocul nedreptăților lor tu lăcuești, cari au ochi a vedeà, și nu văd, și urechi au a auzì, și n’aud, pentrucă este casă amărîtoare. בֶּן־אָדָ֕ם בְּת֥וֹךְ בֵּית־הַמֶּ֖רִי אַתָּ֣ה יֹשֵׁ֑ב אֲשֶׁ֣ר עֵינַ֩יִם֩ לָהֶ֨ם לִרְא֜וֹת וְלֹ֣א רָא֗וּ אׇזְנַ֨יִם לָהֶ֤ם לִשְׁמֹ֙עַ֙ וְלֹ֣א שָׁמֵ֔עוּ כִּ֛י בֵּ֥ית מְרִ֖י הֵֽם׃ Isaia 6, 9 42, 19 Fapt. Ap. 28, 26 27
- Și tu fiul omului! Fă ție unelte de robie, și te robește ziua înaintea lor, și te robește din locul tău într’alt loc înaintea lor, ca să vază că este casă amărîtoare. וְאַתָּ֣ה בֶן־אָדָ֗ם עֲשֵׂ֤ה לְךָ֙ כְּלֵ֣י גוֹלָ֔ה וּגְלֵ֥ה יוֹמָ֖ם לְעֵינֵיהֶ֑ם וְגָלִ֨יתָ מִמְּקוֹמְךָ֜ אֶל־מָק֤וֹם אַחֵר֙ לְעֵ֣ינֵיהֶ֔ם אוּלַ֣י יִרְא֔וּ כִּ֛י בֵּ֥ית מְרִ֖י הֵֽמָּה׃
- Și vei scoate uneltele tale, uneltele cele de robie ziua în vederea lor, și tu vei ieșì seara înaintea lor, cum iese cel robit. וְהוֹצֵאתָ֨ כֵלֶ֜יךָ כִּכְלֵ֥י גוֹלָ֛ה יוֹמָ֖ם לְעֵינֵיהֶ֑ם וְאַתָּ֗ה תֵּצֵ֤א בָעֶ֙רֶב֙ לְעֵ֣ינֵיהֶ֔ם כְּמוֹצָאֵ֖י גּוֹלָֽה׃
- Găurește-ți peretele și ieși prin el. לְעֵינֵיהֶ֖ם חֲתׇר־לְךָ֣ בַקִּ֑יר וְהוֹצֵאתָ֖ בּֽוֹ׃
- Înaintea lor pre umeri te vei luà, și ascuns vei ieșì, fața ta să o acoperi, și să nu vezi pământul; că semn te-am dat pre tine casii lui Israil. לְעֵ֨ינֵיהֶ֜ם עַל־כָּתֵ֤ף תִּשָּׂא֙ בָּעֲלָטָ֣ה תוֹצִ֔יא פָּנֶ֣יךָ תְכַסֶּ֔ה וְלֹ֥א תִרְאֶ֖ה אֶת־הָאָ֑רֶץ כִּֽי־מוֹפֵ֥ת נְתַתִּ֖יךָ לְבֵ֥ית יִשְׂרָאֵֽל׃
- Și am făcut așà toate, câte mi-au poruncit mie, și am scos uneltele, ca uneltele cele de robie ziua; și seara mi-am găurit mie peretele cu mâna, și pre ascuns am ieșit, pre umere m’am luat înaintea lor. וָאַ֣עַשׂ כֵּן֮ כַּאֲשֶׁ֣ר צֻוֵּ֒יתִי֒ כֵּ֠לַ֠י הוֹצֵ֜אתִי כִּכְלֵ֤י גוֹלָה֙ יוֹמָ֔ם וּבָעֶ֛רֶב חָתַֽרְתִּי־לִ֥י בַקִּ֖יר בְּיָ֑ד בָּעֲלָטָ֥ה הוֹצֵ֛אתִי עַל־כָּתֵ֥ף נָשָׂ֖אתִי לְעֵינֵיהֶֽם׃ [פ]
- Și a fost cuvântul Domnului dimineața către mine, zicând: וַיְהִ֧י דְבַר־יְהֹוָ֛ה אֵלַ֖י בַּבֹּ֥קֶר לֵאמֹֽר׃
- Fiul omului! N’a zis către tine casa lui Israil, casa cea amărîtoare: ce faci tu? בֶּן־אָדָ֕ם הֲלֹ֨א אָמְר֥וּ אֵלֶ֛יךָ בֵּ֥ית יִשְׂרָאֵ֖ל בֵּ֣ית הַמֶּ֑רִי מָ֖ה אַתָּ֥ה עֹשֶֽׂה׃
- Zì către ei, acestea zice Domnul Domnul: celui ce stăpânește și celui ce povățuește în Ierusalim, și la toată casa lui Israil, cari sunt în mijlocul lor. אֱמֹ֣ר אֲלֵיהֶ֔ם כֹּ֥ה אָמַ֖ר אֲדֹנָ֣י יֱהֹוִ֑ה הַנָּשִׂ֞יא הַמַּשָּׂ֤א הַזֶּה֙ בִּיר֣וּשָׁלַ֔͏ִם וְכׇל־בֵּ֥ית יִשְׂרָאֵ֖ל אֲשֶׁר־הֵ֥מָּה בְתוֹכָֽם׃
- Zì: că eu semne fac în mijlocul lor, în ce chip am făcut, așà va fì lor, întru înstreinare și în robie vor merge. אֱמֹ֖ר אֲנִ֣י מֽוֹפֶתְכֶ֑ם כַּאֲשֶׁ֣ר עָשִׂ֗יתִי כֵּ֚ן יֵעָשֶׂ֣ה לָהֶ֔ם בַּגּוֹלָ֥ה בַשְּׁבִ֖י יֵלֵֽכוּ׃
- Și stăpânitorul lor în mijlocul lor pre umere se va ridicà, pre ascuns va ieșì prin perete, găurì-va să iasă el printr’însul, fața sa va acoperì, ca să nu se vază cu ochiul, și el să nu vază pământul. וְהַנָּשִׂ֨יא אֲשֶׁר־בְּתוֹכָ֜ם אֶל־כָּתֵ֤ף יִשָּׂא֙ בָּעֲלָטָ֣ה וְיֵצֵ֔א בַּקִּ֥יר יַחְתְּר֖וּ לְה֣וֹצִיא ב֑וֹ פָּנָ֣יו יְכַסֶּ֔ה יַ֗עַן אֲשֶׁ֨ר לֹא־יִרְאֶ֥ה לַעַ֛יִן ה֖וּא אֶת־הָאָֽרֶץ׃ 4 Împ. 25, 7
- Și voiu întinde plasa mea preste el, și se va prinde în mreaja mea, și’l voiu duce pre el în Vavilon în pământul Haldeilor, și pământul nu’l va vedeà, și acolo va murì. וּפָרַשְׂתִּ֤י אֶת־רִשְׁתִּי֙ עָלָ֔יו וְנִתְפַּ֖שׂ בִּמְצוּדָתִ֑י וְהֵבֵאתִ֨י אֹת֤וֹ בָבֶ֙לָה֙ אֶ֣רֶץ כַּשְׂדִּ֔ים וְאוֹתָ֥הּ לֹֽא־יִרְאֶ֖ה וְשָׁ֥ם יָמֽוּת׃
- Și pre toți cei dimprejurul lui, pre ajutorii lui și pre toți sprijinitorii lui risipi’i-voiu la tot vântul, și sabie voiu scoate dinapoia lor. וְכֹל֩ אֲשֶׁ֨ר סְבִיבֹתָ֥יו עֶזְרֹ֛ה וְכׇל־אֲגַפָּ֖יו אֱזָרֶ֣ה לְכׇל־ר֑וּחַ וְחֶ֖רֶב אָרִ֥יק אַחֲרֵיהֶֽם׃
- Și vor cunoaște, că eu sunt Domnul, când îi voiu risipì pre ei întru neamuri, și îi voiu semănà pre ei prin țări. וְיָדְע֖וּ כִּֽי־אֲנִ֣י יְהֹוָ֑ה בַּהֲפִיצִ֤י אוֹתָם֙ בַּגּוֹיִ֔ם וְזֵרִיתִ֥י אוֹתָ֖ם בָּאֲרָצֽוֹת׃
- Și voiu lăsà dintru ei cu număr bărbați din sabie și din foamete și din moarte, ca să spue toate fărădelegile lor la neamurile, la care vor merge, și vor cunoaște, că eu sunt Domnul. וְהוֹתַרְתִּ֤י מֵהֶם֙ אַנְשֵׁ֣י מִסְפָּ֔ר מֵחֶ֖רֶב מֵרָעָ֣ב וּמִדָּ֑בֶר לְמַ֨עַן יְסַפְּר֜וּ אֶת־כׇּל־תּוֹעֲבֽוֹתֵיהֶ֗ם בַּגּוֹיִם֙ אֲשֶׁר־בָּ֣אוּ שָׁ֔ם וְיָדְע֖וּ כִּי־אֲנִ֥י יְהֹוָֽה׃ [פ]
- Și s’a făcut cuvântul Domnului către mine, zicând: וַיְהִ֥י דְבַר־יְהֹוָ֖ה אֵלַ֥י לֵאמֹֽר׃
- Fiul omului! Pâinea ta cu durere o vei mâncà, și apa ta cu chin și cu necaz o vei beà. בֶּן־אָדָ֕ם לַחְמְךָ֖ בְּרַ֣עַשׁ תֹּאכֵ֑ל וּמֵימֶ֕יךָ בְּרׇגְזָ֥ה וּבִדְאָגָ֖ה תִּשְׁתֶּֽה׃
- Și vei grâì către poporul pământului, acestea zice Domnul, celor ce lăcuesc în Ierusalim pre pământul lui Israil: pâinile lor cu lipsă le vor mâncà, și apa lor cu prăpădire o vor beà, ca să se prăpădească pământul și plinirea lui, că întru necredință sunt toți cei ce lăcuesc pre dânsul. וְאָמַרְתָּ֣ אֶל־עַ֣ם הָאָ֡רֶץ כֹּֽה־אָמַר֩ אֲדֹנָ֨י יֱהֹוִ֜ה לְיוֹשְׁבֵ֤י יְרוּשָׁלַ֙͏ִם֙ אֶל־אַדְמַ֣ת יִשְׂרָאֵ֔ל לַחְמָם֙ בִּדְאָגָ֣ה יֹאכֵ֔לוּ וּמֵימֵיהֶ֖ם בְּשִׁמָּמ֣וֹן יִשְׁתּ֑וּ לְמַ֜עַן תֵּשַׁ֤ם אַרְצָהּ֙ מִמְּלֹאָ֔הּ מֵחֲמַ֖ס כׇּֽל־הַיֹּשְׁבִ֥ים בָּֽהּ׃
- Și cetățile lor, cele ce se lăcuesc se vor pustiì, și pământul se va prăpădì, și veți cunoaște, că eu sunt Domnul. וְהֶעָרִ֤ים הַנּֽוֹשָׁבוֹת֙ תֶּחֱרַ֔בְנָה וְהָאָ֖רֶץ שְׁמָמָ֣ה תִֽהְיֶ֑ה וִידַעְתֶּ֖ם כִּֽי־אֲנִ֥י יְהֹוָֽה׃ [פ]
- Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând: וַיְהִ֥י דְבַר־יְהֹוָ֖ה אֵלַ֥י לֵאמֹֽר׃
- Fiul omului! Care este vouă pilda aceasta pre pământul lui Israil, zicând: îndelungatu-s’au zilele, pierit-a toată vederea? בֶּן־אָדָ֗ם מָֽה־הַמָּשָׁ֤ל הַזֶּה֙ לָכֶ֔ם עַל־אַדְמַ֥ת יִשְׂרָאֵ֖ל לֵאמֹ֑ר יַֽאַרְכוּ֙ הַיָּמִ֔ים וְאָבַ֖ד כׇּל־חָזֽוֹן׃ Isaia 5, 19
- Pentru aceea zì către ei, acestea zice Domnul: și voiu întoarce pilda aceasta, și mai mult casa lui Israil nu va zice pilda aceasta, că vei zice către ei: apropiatu-s’au zilele și cuvântul a toată vedenia. לָכֵ֞ן אֱמֹ֣ר אֲלֵיהֶ֗ם כֹּה־אָמַר֮ אֲדֹנָ֣י יֱהֹוִה֒ הִשְׁבַּ֙תִּי֙ אֶת־הַמָּשָׁ֣ל הַזֶּ֔ה וְלֹֽא־יִמְשְׁל֥וּ אֹת֛וֹ ע֖וֹד בְּיִשְׂרָאֵ֑ל כִּ֚י אִם־דַּבֵּ֣ר אֲלֵיהֶ֔ם קָֽרְבוּ֙ הַיָּמִ֔ים וּדְבַ֖ר כׇּל־חָזֽוֹן׃
- Că nu va fì mai mult toată vedenia mincinoasă, nici cel ce vrăjește pentru dar în mijlocul fiilor lui Israil. כִּ֠י לֹ֣א יִהְיֶ֥ה ע֛וֹד כׇּל־חֲז֥וֹן שָׁ֖וְא וּמִקְסַ֣ם חָלָ֑ק בְּת֖וֹךְ בֵּ֥ית יִשְׂרָאֵֽל׃
- Pentrucă eu Domnul voiu grăì cuvintele mele, grăì-voiu, și voiu face, și mai mult nu voiu îndelungà, că în zilele voastre este casă amărîtoare, voiu grăì cuvântul, și’l voiu face, zice Domnul. כִּ֣י ׀ אֲנִ֣י יְהֹוָ֗ה אֲדַבֵּר֙ אֵת֩ אֲשֶׁ֨ר אֲדַבֵּ֤ר דָּבָר֙ וְיֵ֣עָשֶׂ֔ה לֹ֥א תִמָּשֵׁ֖ךְ ע֑וֹד כִּ֣י בִימֵיכֶ֞ם בֵּ֣ית הַמֶּ֗רִי אֲדַבֵּ֤ר דָּבָר֙ וַעֲשִׂיתִ֔יו נְאֻ֖ם אֲדֹנָ֥י יֱהֹוִֽה׃ [פ]
- Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând: וַיְהִ֥י דְבַר־יְהֹוָ֖ה אֵלַ֥י לֵאמֹֽר׃
- Fiul omului! Iată casa lui Israil cea amărîtoare, zicând, zic: vedeniea, care o vede acesta după zile multe și după vremi delungate, acesta va prorocì. בֶּן־אָדָ֗ם הִנֵּ֤ה בֵֽית־יִשְׂרָאֵל֙ אֹֽמְרִ֔ים הֶחָז֛וֹן אֲשֶׁר־ה֥וּא חֹזֶ֖ה לְיָמִ֣ים רַבִּ֑ים וּלְעִתִּ֥ים רְחוֹק֖וֹת ה֥וּא נִבָּֽא׃
- Pentru aceea zì către ei, acestea zice Domnul: mai mult nu se vor îndelungà toate cuvintele mele ori câte voiu grăì, că cuvântul care’l voiu grăì, îl voiu și face, zice Domnul. לָכֵ֞ן אֱמֹ֣ר אֲלֵיהֶ֗ם כֹּ֤ה אָמַר֙ אֲדֹנָ֣י יֱהֹוִ֔ה לֹא־תִמָּשֵׁ֥ךְ ע֖וֹד כׇּל־דְּבָרָ֑י אֲשֶׁ֨ר אֲדַבֵּ֤ר דָּבָר֙ וְיֵ֣עָשֶׂ֔ה נְאֻ֖ם אֲדֹנָ֥י יֱהֹוִֽה׃ [פ]
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.