Ediția sinodală, București 1914

Eșirea 36

Alcătuirea cortului sfânt.

  1. Deci Veseleil și Eliav și toți bărbații înțelepți cărora Domnul au dat înțelepciune și înțelegere, să știe a face toate lucrurile pentru sfânta, făcură după toate câte le poruncise Domnul. 31, 2 35, 30
  2. Și a chemat Moisì pre Veseleil și pre Eliav și pre toți câți aveau înțelepciune, cărora le-au dat Dumnezeu pricepere, și pre toți cari, de bună voie au voit să meargă la lucruri, ca să le săvârșească. 31, 6
  3. Și au luat dela Moisì toate darurile pe care le-au adus fiii lui Israil la lucrul sfintei, ca să le facă pre ele; căci ei aduceau în fiecare dimineață darurile lor.
  4. Deci veneau toți înțelepții, carii făceau lucrurile sfintei, fiecare după lucrul său, care lucrà, și au grăit către Moisì: poporul aduce mai mult decât sunt lucrurile, care au poruncit Domnul să se facă.
  5. Atunci a poruncit Moisì, și a strigat în tabără, zicând: bărbat și femeie să nu mai aducă daruri pentru sfânta; și poporul a încetat de a mai aduce.
  6. Căci erà destul material pentru lucru, ba încă prisoseà.
  7. Deci toți bărbații pricepuți dintre cei ce lucrau la cort au făcut zece covoare de mătase împletită, vânăt, mohorît și roșu împletit, țesătură aleasă cu Heruvim. 26, 1
  8. Lungimea unui covor erà de douăzeci și opt de coți, și lățimea de patru coți, toate covoarele erau de o măsură. 26, 2
  9. Cinci covoare erau prinse unul de altul de o parte, și cinci de cealaltă parte.
  10. Și au făcut chiotori vinete la marginea fiecărui covor de o parte spre împreunare, și așà au făcut la marginea covorului celui din afară la împreunarea a doua, cincizeci de chiotori au făcut de o parte a covorului, și cincizeci de chiotori au făcut de cealaltă parte a covorului spre împreunarea celui de al doilea, cu fața unul către altul căutând fiecare. 26, 4
  11. Și au făcut cincizeci de copci de aur, și au împreunat covoarele unul cu altul cu copcele, și se făceà un cort. 26, 6
  12. Și au făcut unsprezece pături de păr de capră, ca să acopere cortul. 26, 7
  13. Lungimea unei pături erà de treizeci de coți, și lățimea erà de patru. Toate cele unsprezece pături erau de o măsură, cinci pături împreunate de o parte și șase de altă parte.
  14. Și au făcut cincizeci de chiotori pre marginea păturii cei din mijloc spre împreunare, și cincizeci de chiotori au făcut pre marginea păturii ce se împreunà cu a doua. 26, 5 26, 10
  15. Și au făcut cincizeci de copci de aramă, și au prins copcile de chiotori și au împreunat păturile și s’au făcut una.
  16. Și au făcut acoperemânt cortului din piei de berbece roșite, și deasupra lor acoperemânt de piei vinete. 26, 14
  17. Și au făcut scânduri cortului de lemne neputrezitoare. 26, 15
  18. Fiecare scândură erà de zece coți lungă, și de un cot și jumătate lată.
  19. Fiecare aveà câte două cepuri stând față în față.
  20. Așà au făcut toate scândurile cortului; adică douăzeci de scânduri despre partea cea de către miazăzi, și au făcut patruzeci de piulițe de argint la cele douăzeci de scânduri.
  21. Câte două piulițe la fiecare scândură de amândouă părțile ei. 26, 21
  22. Și la laturea a doua de către miazănoapte douăzeci de scânduri, și patruzeci de piulițe la dânsele de argint, două piulițe la o scândură de amândouă părțile ei, și două la o scândură de amândouă părțile ei.
  23. Iar dindărătul cortului în laturea despre apus, au făcut șase scânduri. 26, 22
  24. Și alte două scânduri au făcut la cele două unghiuri ale cortului dindărăt.
  25. Și erau unite de jos până sus; și într’acelaș chip formau un întreg. 26, 24
  26. Așà au întocmit și scândurile dela cele două unghiuri, erau opt scânduri, și aveau șasesprezece piulițe de argint, câte două de fiecare scândură. 26, 25
  27. Și au făcut cinci zăvoare de lemne neputrezitoare la scânduri de o parte a cortului; 26, 26
  28. Iar cinci zăvoare la scânduri de cealaltă parte a cortului. 26, 27
  29. Și cinci zăvoare la scânduri cele dindărătul cortului despre apus.
  30. Și zăvorul cel din mijloc se petreceà dela o parte la alta prin mijlocul scândurilor. 26, 28
  31. Iar scândurile le-au ferecat cu aur. 26, 29
  32. Și verigele lor prin care se băgau drugii le-au făcut de aur, și zăvoarele le-au ferecat cu aur.
  33. Și au făcut acoperemânt de vânăt, mohorît, roșu împletit și de mătase răsucită, țesătură aleasă cu Heruvim.
  34. Și l-au pus pre patru stâlpi neputrezitori ferecați cu aur, și căpătâele lor de aur, și piulițele lor, patru de argint. 26, 32
  35. Și au făcut perdea la ușa cortului de vânăt, de mohorît, de roșu împletit și de mătase răsucită, lucrată împestrit. 26, 33 36
  36. Și stâlpii ei cinci, și căpătâele lor le-au ferecat cu aur.
  37. Și le-au turnat pentru ele cinci piulițe de aramă.

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.