Ediția sinodală, București 1914

4 Împărați 9

Iu împărat. Moartea lui Ioram. Ohozia și Isabela.

  1. Si a chemat Eliseiu prorocul pre unul din fiii prorocilor, și i-a zis lui: încinge mijlocul tău, și ia cornul cu acest untdelemn în mâna ta, și mergi în Ramot Galaad. 1 Împ. 10, 1 16, 1
  2. Și vei intrà acolo, și vei vedeà pre Iu feciorul lui Iosafat fiul lui Namesi, și vei intrà și-l vei sculà pre el din mijlocul fraților lui, și-l vei duce în cămară. 3 Împ. 19, 16
  3. Și vei luà cornul cu untuldelemn, și-l vei turnà preste capul lui, și vei grăì: acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: unsu-te-am împărat preste Israil. Și vei deschide ușa, și vei fugì, și nu vei rămâneà acolo. 1 Împ. 10, 1 16, 1 13
  4. Și a mers fiul prorocul în Ramot Galaad.
  5. Și a intrat, și iată mai marii oastei ședeau, și a zis: cuvânt am cu tine domnul meu, și a zis Iu: cu cine dintre noi toți? Și a zis: cu tine domnul meu.
  6. Și s’a sculat și a intrat în casă, și a turnat untuldelemn pre capul lui, și a zis lui: acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: unsu-te-am împărat preste poporul Domnului preste Israil. 2 Paral. 22, 7
  7. Și vei pierde casa lui Ahaav domnul tău dinaintea feții mele, și să izbândești sângele robilor mei prorocilor, și sângele tuturor robilor Domnului din mâna Iezavelii,
  8. Și din mâna a toată casa lui Ahaav; și vei stârpì casa lui Ahaav până la cel ce se pișe la perete, pre cel închis și părăsit întru Israil. 3 Împ. 14, 10 21, 21
  9. Și voiu da casa lui Ahaav, ca și casa lui Ierovoam fiul lui Navat, și ca și casa lui Vaasa fiul lui Ahia. 3 Împ. 16, 3 11
  10. Și pre Iezavel o vor mâncà câinii pre câmpul Iezreel, și nu va fi cine să o îngroape. Și a deschis ușa și a fugit. 3 Împ. 21, 19 23
  11. Iar Iu a ieșit la slugile domnului său, și acelea i-au zis lui: pace este? Pentruce a venit flușturatul acesta la tine? Și le-a zis lor Iu: voi știți omul și vorbele lui, și a zis: nedrept este, ci spune-ne nouă.
  12. Și a zis Iu către ei: așà și așà a grăit către mine, zicând: acestea zice domnul: unsu-te-am împărat preste Israil.
  13. Iar ei auzind acestea, au grăit și a luat fiecare haina sa, și o a pus supt el să șăză pre treaptă mai înaltă, și a trâmbițat cu cornul, și a zis: Iu împărat.
  14. Și s’a sculat Iu feciorul lui Iosafat fiul lui Namesi asupra lui Ioram, și Ioram acesta păzeà în Ramot Galaad, și tot Israilul de către fața lui Azail împăratul Siriei.
  15. Și s’a fost înapoiat Ioram împăratul, ca să se vindece în Iezreel de ranele cu care l-au rănit Sirienii când se băteà el cu Azail împăratul Siriei, și a zis Iu: de vă uniți în cuget cu mine, să nu iasă nimeni din cetate, ca să se ducă și să spue în Iezreel.
  16. Și a încălecat Iu, și a plecat și s’a dus în Iezreel, că Ioram împăratul lui Israil se vindecà în Iezreel de săgetăturile cu care l-a săgetat Araminii în Ramot în răsboiul cu Azail împăratul Siriei, că el erà tare și bărbat puternic. Și Ohozia împăratul Iudei s’a fost pogorît acolo să vază pre Ioram.
  17. Iar strejarul s’a suit în turn în Iezreel, și a văzut praful lui Iu venind el, și a zis: praf văz eu, și a zis Ioram: ia un călăreț și trimite înaintea lor, și să zică: pace este?
  18. Și a mers călărețul pre un cal înaintea lor, și a zis: acestea zice împăratul: pace este? Și a zis Iu: ce mai întrebi de pace? Întoarce-te după mine. Și a spus strejarul, zicând: a mers trimisul până la ei, și nu s’a întors.
  19. Și a trimis alt călăreț, și s’a dus la el, și a zis: acestea zice împăratul: este pace? Și a zis Iu: mai întrebi de pace? Întoarce-te după mine.
  20. Și a spus strejarul, zicând: s’a dus până la ei, și nu s’a întors. Și aduc cu dânșii pre Iu feciorul lui Namesi, căci mână furios.
  21. Și a zis Ioram: înhamă caii, și a înhămat caii la căruță, și a ieșit împăratul lui Israil, și Ohozia împăratul Iudei, fiecare în căruța sa, și au ieșit întru întâmpinarea lui Iu, și l-au aflat pre el în țarina lui Navute din Iezreel. 4 Împ. 10, 4
  22. Și a fost dacă a văzut Ioram pre Iu, a zis: pace este Iu? Și a zis Iu: ce pace? Curviile Iezavelii mumei tale și fermecăturile ei se înmulțesc încă.
  23. Și ș’a întors Ioram mâinile sale, și fugind a zis către Ohozia: vânzare Ohozia!
  24. Și a întins Iu arcul cât a putut cu mâna sa, și a lovit pre Ioram în mijlocul brațelor lui, și a trecut săgeata prin inima lui, și a căzut pre genunchii săi. 3 Împ. 21, 29
  25. Și a zis Iu către Vadecar, care erà al treilea după sine: ia-l și-l aruncă în țarina lui Navute din Iezreel, că mi-am adus aminte când călăream eu și tu mergând după Ahaav tatăl său, că Domnul au aruncat preste el sarcina aceasta, zicând:
  26. De nu pentru sângele lui Navute și pentru sângele fiilor lui, care l-am văzul ieri, zice Domnul, voiu răsplătì lui în țarina aceasta, zice Domnul; acum dar luându-l aruncă-l pre el într’o parte după cuvântul Domnului. 3 Împ. 21, 19
  27. Iar Ohozia împăratul Iudei văzând aceasta a fugit pre calea Vetganului, ci a alergat după el Iu, și a zis: și pre acesta, și l-a lovit pre el în car când se duceà la Gai, care este lângă Ievlam, și a fugit în Maghedò, și a murit acolo. Is. Navì 17, 11
  28. Și l-au suit pre el slugile lui în car, și l-au adus în Ierusalim, și l-au îngropat pre el în groapa lui, cu părinții lui în cetatea lui David.
  29. Și în anul al unsprezecelea al lui Ioram împăratul lui Israil a împărățit Ohozia preste Iuda.
  30. Și a venit Iu la Iezreel, și Iezavel a auzit, și ș’a văpsit ochii săi, și ș’a împodobit capul său, și s’a uitat pre fereastră, și Iu intrà în cetate.
  31. Și ea a zis: este pace lui Zamvri, cel ce a ucis pre domnul său? 3 Împ. 16, 18
  32. Iar Iu ș’a ridicat fața către fereastră, și o a văzut pre ea, și a zis: cine ești tu? Vino cu mine, și se întoarseră către el doi fameni. 3 Împ. 15, 10
  33. Și le-a zis lor: aruncați-o jos, și o au aruncat, și s’a stropit cu sângele ei peretele și caii, și o călcară pre ea. 3 Împ. 21, 23
  34. Și a intrat Iu, și a mâncat și a băut, și a zis: vedeți pre osândita aceea, și o îngropați, că fată de împărat este. 3 Împ. 16, 31
  35. Și au mers să o îngroape, și nu s’a aflat din ea alta, fără numai capul și picioarele și palmele mâinilor.
  36. Și s’au înapoiat și au spus lui Iu, iar el a zis: cuvântul Domnului este care au grăit prin robul său Ilie Tesviteanul, zicând: în câmpul Iezreel vor mâncà câinii cărnurile Iezavelii. 3 Împ. 21, 23
  37. Și va fi trupul cel mort al Iezavelii ca gunoiul pre fața țarinii în câmpul Iezreel, ca să nu mai zică cineva: aceasta este Iezavel.

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.