Ptolomeu Filopator vrea să năvălească în Sfânta Sfintelor, și mare turburare se face în Ierusalim.
- Iar Filopator înțelegând dela cei ce s’au întors, cum că Antioh a luat locurile cele desupt stăpânirea sa, a poruncit tuturor puterilor sale, pedestrașilor și călăreților să se strângă.
- Și luând cu sine pre sora sa Arsinoi, a mers până la locurile cele despre Rafian, unde erau tăbărîți cei ce erau cu Antioh.
- Iar oarecare Teodot gândind să facă viclenie, a luat din armele lui Ptolomeu, care mai ’nainte fusese încredințate lui, cele mai tari, și s’a dus noaptea în cortul lui Ptolomeu, ca el singur să’l omoare pre el, și într’acest chip să se risipească răsboiul.
- Ci pre acesta l-a scos Dositeu cel ce se ziceà al lui Drimil, care de neam era Judeu, iar după aceea și-a schimbat legea și s’a înstreinat de către dogmele cele părintești, acesta a făcut să se culce în cortul lui un necunoscut, căruia i s’a întâmplat de a pățit el patima aceluia.
- Iar după aceea făcându-se răsboiu tare, și lucrurile mai tari fiind la Antioh, Arsinoi umblà și rugà pre ostași cu jale și cu lacrămi, cu părul despletit, ca și pre sine și pre pruncii săi și pre muierile sale, bărbătește să le ajute, făgăduind că celor ce vor biruì, fiecăruia va dà două talere de aur.
- Și așà s’a întâmplat de mulți vrăjmași au pierit în bătaie, și mulți s’au și robit.
- Iar după ce a biruit vicleșugul acela, a socotit să meargă în cetățile cele mai de aproape, ca să le mângâe, și după ce a făcut aceasta, și a împărțit daruri capiștilor, a făcut pre cei supuși ai săi să fie cu inimă bună.
- Iar Iudeii trimițând la el din bătrânime și dela cei mai de frunte, ca să i se închine, și să’i ducă daruri, și să i se bucure de cele ce i s’a întâmplat; și se întâmplară că și el a fost gata ca în cât mai curând să meargă la ei.
- Și după ce s’a dus la Ierusalim, a jertfit prea marelui Dumnezeu, și a dat daruri, și din ce erà prilej, oare ce locului făcând.
- Și viind la loc, și cu sârguință și cu bună cuviință minunându-se și mirându-se de rânduiala cea bună a Bisericii, a gândit să se sfătuiască, să intre în Biserică.
- Iar ei zicând: cum că nu se cade a se face aceasta, că nu numai celor din neamuri nu este slobod, ci nici tuturor preoților, fără numai Arhiereului, care pre toți povățuiește, ci și acestuia o dată într’un an, iar el nicidecum n’a vrut să asculte. A 2 Lege 23, 3 Neem. 13, 3 Eșire 30, 10
- Ci măcar de s’a și cetit înaintea lui legea, tot n’a încetat a nu intrà, zicând: că trebuie să intre, și măcar de ei sunt lipsiți de această cinste, eu nu trebuie să fiu lipsit, și i-a întrebat: pentruce intrând el prin toată Biserica, nimeni din cei ce erau acolo nu l-a oprit?
- Și oarecare negândind mai ’nainte, zice: rău s’a făcut aceasta; iar el a zis: când se face aceasta pentru vre-o pricină, au tot nu voiu intrà eu? Ori vreau ori nu vreau ei.
- Iar preoții cu toate vestmintele îmbrăcați căzându’i înainte, se rugau prea marelui Dumnezeu să le ajute la această nevoie ce li s’a întâmplat, și să întoarcă pornirea răului năvălitor, și de strigare cu plâns umplând Biserica, iar cei ce erau în cetate turburându-se, au sărit neștiind ce se face.
- Și fecioarele cele închise în cămări cu cele ce le-au născut s’au pornit, și cu cenușe și cu praf presărându’și capetele, de suspinuri și de plânsuri au umplut ulițele.
- Și cele de curând adunate, din cămările cele spre întâmpinare rânduite, lăsând rușinea ce li se cuveneà, degrab au alergat în cetate.
- Iar mumele și doicele lăsând pruncii cei de curând născuți, încoace și încolo, unele prin case, altele prin ulițe fără de opreală se adunau la Biserica cea prea mare.
- Și de multe feluri erà rugăciunea celor ce se adunase despre cele ce fără de cuviință cercà el să facă.
- Și împreună cu aceștia, cetățenii luând îndrăzneală nu’l sufereau să plinească sfatul lui, care gândeà; ci au strigat să se pornească la arme, și bărbătește pentru legea părintească să moară, și mare gâlceavă au făcut în locul acela.
- Și abia preoții și bătrânii i-au întors, și la aceeaș stare a rugăciunii erau.
- Și mulțimea ca mai ’nainte într’aceasta se aflà rugându-se; iar bătrânii, carii erau cu împăratul, în multe chipuri ispiteau, ca să mute gândul lui cel semeț dela sfatul ce’l gândise.
- Iar el mai îndrăzneț făcându-se, lăsând toate, se găteà să intre, ca să săvârșească cele ce mai ’nainte a zis.
- Acestea văzând și cei ce erau cu împăratul, s’au întors să se roage cu ai noștri celui ce are toată puterea, ca celor ce erau acolo să le ajute, și să nu treacă cu vederea această faptă fărădelege și semeață. 2 Paralip. 16, 9 2 Mac. 9, 5
- Și de strigarea cea îndesită și plină de durere a mulțimei, ce se adunase, strigare neînchipuită erà.
- Că se păreà că nu numai oamenii, ci și pereții și pământul tot răsună, precum toți moarte atunci pofteau, de cât să se spurce locul.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.