Biruința adevărului. Darie înapoiază vasele cele sfinte, dând Iudeilor voie și de cheltuială pentru zidirea Ierusalimului și a Bisericei.
- Și a început al doilea a grăì, cel ce a zis, că este mai tare împăratul.
- O bărbați! Au nu sunt mai tari oamenii, cei ce stăpânesc pământul și marea, și toate câte sunt într’însele?
- Iar împăratul mai tare este, și domnește preste toți și’i stăpânește, și tot orice va zice lor fac, de va zice lor să facă răsboiu unul asupra altuia, fac.
- Și de’i va trimite pre ei asupra vrăjmașilor, merg și surpă munți și ziduri și turnuri.
- Ucid și se ucid, și cuvântul împăratului nu’l calcă, și de vor biruì, împăratului îi aduc toate.
- Și câte vor prădà, și celelalte toate, și câți nu se oștesc și nu dau răsboiu, ci lucrează pământul, iarăși după ce seamănă, secerând aduc împăratului.
- Și unul pre altul silind aduc dajdie împăratului, și el unul singur este.
- De va zice: să omoare, omoară, de va zice: să lase, lasă, de va zice: să bată, bate.
- A zis: să pustiască, pustiesc, a zis: să zidească, zidesc, a zis: să taie, taie, a zis: să răsădească, răsădesc.
- Și tot poporul lui și puterile lui de el unul ascultă, și la toate acestea el șade, mănâncă, beà și doarme.
- Și aceștia îl păzesc pre el împrejur, și nu poate fieștecare a merge și a face lucrurile sale, nici pot să nu’l asculte pre el.
- O bărbaților! Cum nu este mai tare împăratul, că așà ascultat este? Și a tăcut.
- Iar al treilea cel ce a zis de muieri și de adevăr, acesta este Zorovavel, a început a grăì:
- O bărbaților! Au doară nu este mare împăratul, și mulți sunt oamenii? Și vinul nu este tare?
- Dar cine este cel ce îi stăpânește pre ei, sau cine este cel ce’i domnește pre ei? Au nu sunt muierile? Muierile au născut pre împăratul și pre tot poporul, care stăpânește marea și pământul.
- Și din ele s’au făcut, și acestea au crescut pre aceia cei ce sădesc viile, din care se face vinul.
- Și acestea fac îmbrăcămintele oamenilor, și acestea fac mărire oamenilor, și fără de muieri nu pot fi oamenii.
- Și de vor adunà aur și argint și tot lucrul frumos, au nu iubesc pre o muiere frumoasă la chip și la frumusețe?
- Și toate acestea lăsându-le, la dânsa caută, și cu gura căscată se uită la ea, și toți pre ea o aleg mai mult decât aurul și decât argintul și decât tot lucrul frumos.
- Lasă omul pre tatăl său, care l-a hrănit pre el, și țara sa, și se lipește de femeia sa.
- Și cu muierea își lasă sufletul, și nici de tatăl său nu’și aduce aminte, nici de muma sa, nici de țară.
- Și dintru acestea se cade să știți voi, că muierile vă stăpânesc pre voi.
- Au nu trudiți și osteniți, și toate le aduceți și le dați muierilor, și ià omul sabiea sa, și iese la căi să tâlhărească și să fure, și pre mare umblă și prin rîuri,
- Și pre leu vede, și întru întunerec merge, și după ce fură și răpește și desbracă de haine, la cea iubită aduce.
- Și mai mult iubește omul pre muierea sa, decât pre tatăl său și pre muma sa.
- Și mulți s’au fluturat la chipuri pentru muieri, și robi s’au făcut pentru ele.
- Și mulți au pierit și au greșit și au păcătuit pentru muieri.
- Și acum nu’mi credeți mie? Au nu este împăratul mare cu oblăduirea lui? Au nu toate țările se tem a se atinge de el?
- Văzutu-l-am pre el și pre Apamina fata lui Vartac celui minunat, țiitoarea împăratului șezând deadreapta împăratului.
- Și luând stema de pe capul împăratului, și puind-o pre capul său, dà palme împăratului cu stânga.
- Și la acestea împăratul căscând gura se uità la ea, și de’i va râde lui, râde; iar de se va mâhnì asupra lui, se cucerește el, ca să se împace cu el.
- O bărbaților! Cum nu sunt tari muierile, de vreme ce fac așà?
- Atunci împăratul și dregătorii căutau unul la altul.
- Și a început a grăì pentru adevăr. O bărbaților! Au nu sunt tari muierile? Mare este pământul și înalt este cerul și iute la alergat soarele, că într’o zi se întoarce și înconjură cerul, și iarăși aleargă la locul său.
- Au nu este mare cel ce face acestea? Ci adevărul este mare și mai tare decât toate.
- Tot pământul chiamă adevărul, și cerul pre el bine îl cuvintează, și toate lucrurile se clătesc și se cutremură, și nimic la el nu este strâmb.
- Nedrept este vinul, nedrept este împăratul, nedrepte sunt muierile, nedrepți sunt toți fiii oamenilor și nedrepte sunt toate lucrurile lor, cele ce sunt ca acestea, și nu este întru ele adevăr, și cu nedreptatea lor pier.
- Iar adevărul rămâne și este tare în veac, și trăește și biruește în veacul veacului.
- Și nu este la el privire de fețe, nici osebiri, ci cele drepte face de toate nedreptățile, și relele se ferește, și la toți sunt plăcute lucrurile lui.
- Și la judecata lui nimic nu este nedrept, și aceasta este puterea și împărățiea și oblăduirea și mărimea tuturor veacurilor; bine este cuvântat Dumnezeul adevărului.
- Și a încetat a grăì, și tot poporul atunci a răspuns.
- Și atunci a zis: mare este adevărul, și mai tare este. Atunci împăratul a zis lui: cere ori ce vei vreà, mai mult decât cele scrise, și voiu dà ție, pentrucă te-ai aflat mai înțelept, și alăturea cu mine vei ședeà, și rudeniea mea te vei chemà.
- Atunci a zis împăratului: adu’ți aminte de făgăduința, care ai făgăduit să zidești Ierusalimul.
- În ziua, în care împărăția ta ai luat toate vasele cele luate din Ierusalim să le trimiți, care le-a osebit Kir, când a făgăduit să taie Vavilonul, și s’a făgăduit că le va trimite acolo.
- Și tu ai făgăduit să zidești Biserica, care o au ars Idumeii, când s’a pustiit Iudeia de Haldei.
- Și acum aceasta este, ce te rog doamne împărate, și ce cer dela tine, și aceasta este mărimea dela tine, rogu-mă dar pentru ca să faci făgăduința care ai făgăduit prin gura ta a face Împăratului cerului.
- Atunci sculându-se împăratul Darie l-a sărutat pre el, și a scris pentru el cărți către toți dregătorii și biruitorii locurilor, și povățuitorii și domnii, ca să’l petreacă pre el și pre toți cei cu el, carii să suie să zidească Ierusalimul.
- Și la toți biruitorii locurilor din Siriea cea gropiloasă și din Finichia, și la cei din Livan a scris cărți, să ducă lemne de chedru din Livan la Ierusalim, și împreună cu el să zidească cetatea.
- Și a scris la toți Iudeii, carii sunt a se suì dela împărăție la Iudeia, despre slobozenie, tot cel tare, și biruitorul de loc și domnul și dregătorii de case, să nu meargă la ușile lor.
- Și toată țara, care o țin ei, să fie lor fără de dajdie, și să lase Idumeii satele, care le oprise Iudeilor.
- Și la zidirea Bisericii să deà pre an talanți douăzeci, până ce se va zidì.
- Și la jertfelnic arderi de tot să se ià în toate zilele, precum au poruncă; alți șaptesprezece țalanți să aducă, și preste an zece.
- Și toți cei ce merg din Vavilon să zidească cetatea, să fie volnici ei, și fiii lor și toți preoții, cari merg.
- Și a scris și darea și podoaba preoțească, cu care slujesc întru ea.
- Și leviților a scris să le deà dare până în ziua când se va săvârșì casa, și Ierusalimul a se zidì.
- Și la toți cei ce păzesc cetatea a scris să le deà lor sorți și cheltueli.
- Și a trimis toate vasele, care le-a osebit Kir dela Vavilon, și toate câte a zis Kir să facă și el a poruncit să facă, și să trimiță la Ierusalim.
- Și când a ieșit tinerelul Zorovavel, ridicând fața sa la cer înaintea Ierusalimului, a binecuvântat pre împăratul cerului, zicând:
- Dela tine este biruința, și de la tine este înțelepciunea, și a ta este mărirea și eu robul tău sunt.
- Bine ești cuvântat cel ce mi-ai dat mie înțelepciune, și ție îți mărturisesc Stăpâne al părinților.
- Și a luat cărțile, și a ieșit, și a venit în Vavilon, și a vestit tuturor fraților săi.
- Și binecuvântară pre Dumnezeul părinților săi, căci le-au dat lor slobozire și răsuflară,
- A se suì și a zidì Ierusalimul și Biserica, întru care s’a numit numele Domnului, și s’au desfătat cu muzici și cu bucurie șapte zile.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.