Partea a doua a cărții care se pomenește în capul dintâiu.
- Și se află în scrisori, cum că Ieremia prorocul a poruncit celor ce erau să se mute să ià foc, precum s’a arătat.
- Și cum că a poruncit prorocul celor ce erau să se mute, când le-a dat lor lege, ca să nu uite poruncile Domnului, și ca să nu rătăcească cu cugetele văzând chipuri de aur și de argint, și podoaba cea de primprejurul lor.
- Și altele ca acestea zicând, îi îndemnà să nu depărteze legea de la inima lor.
- Și erà într’acea scrisoare, cum că prorocul luând răspuns, a poruncit, ca cortul și sicriul să’l ducă cu sine.
- Și ieșind la muntele în care s’a suit Moisì, și a văzut moștenirea lui Dumnezeu, și cum că acolo viind Ieremia, a aflat loc în peșteră, și cortul și sicriul și jertfelnicul tămâierii le-a băgat acolo, și ușa o a astupat.
- Și viind unii din cei ce mergeau după el, ca să însemneze calea, și n’au putut-o găsì.
- Care lucru cunoscându’l Ieremiea, i-a înfruntat pre ei, și a zis: că necunoscut va fì locul acela, până când va adunà Dumnezeu adunarea poporului, și se va milostivì.
- Și atunci Domnul va arătà acestea, și se va arătà slava Domnului și norul precum și lui Moisì s’a arătat, și precum când s’a rugat Solomon să se sfințească locul, cu slavă s’au arătat. 2 Paral. 6, 14 7, 1
- Și ca un înțelept a adus jertfă de sfințirea și de săvârșirea Bisericii.
- Precum și când s’a rugat Moisì către Domnul, și s’a pogorît foc din cer și a mistuit ale jertfei; așà și Solomon s’a rugat, și pogorându-se foc, a ars arderile de tot.
- Și a zis Moisì: pentrucă nu s’a mâncat ce erà pentru păcat, s’a mistuit.
- Așijderea și Solomon opt zile a prăznuit.
- Și se spuneà și în scrisorile acelea și în pomenirile lui Neemia ca și acestea, și cum întocmind raclă de cărți, a adunat cele despre împărați și despre proroci, și ale lui David, și cărțile cele trimise ale împăraților pentru dări.
- Așijderea și ale lui Iuda, și câte s’au întâmplat pentru răsboiul ce s’a făcut nouă, toate le-a adunat, și sunt la noi.
- Dintru care de vă vor trebuì să trimiteți, cari să vi le aducă vouă.
- Vrând dar a face curățenia, v’am scris vouă; drept aceea bine veți face de veți țineà zilele acestea.
- Și Dumnezeu cel ce au mântuit pre tot poporul său, au întors moșiea tuturor, și împărățiea și preoțiea și sfințenia.
- În ce chip au făgăduit prin lege, să nădăjduim întru Dumnezeu, că curând ne va miluì pre noi, și ne va adunà de supt cer la locul cel sfânt.
- Că din mari răutăți ne-au scos pre noi, și locul l-au curățit
- Iar de Iuda Macaveul și de frații lui și de curățirea marei Biserici și de înnoirea altarului,
- Și de răsboaiele, ce au făcut asupra lui Antioh Epifan și asupra lui Eupator feciorului lui.
- Și arătările cele din cer ce s’au făcut celor ce vitejește s’au nevoit pentru evreime, în cât puțini fiind ei, toată țara o au izbândit, și mulțime de varvari au gonit.
- Și Biserica cea în toată lumea vestită o au zidit, și cetatea o au făcut slobodă, și legile cele părăsite le-au întors Domnul cu toată liniștea, milostiv fiindu-le lor.
- Cele dela Iason Kirineanul arătate în cinci cărți, vom cercà într’o carte a le scrì.
- Pentrucă socotind curgerea numerilor și greutatea, care este celor ce vreau a începe poveștile istoriilor, pentru mulțimea materiei,
- Am avut grije, ca celor ce vor vreà să citească, să le fie mângâere sufletească; iar celor ce se vor nevoì a le țineà minte, ușurare și tuturor celor ce vor cetì folos;
- Iar nouă cari ne-am apucat a scurtà acest lucru, nu de mică osteneală, ci de lucru plin de priveghiere ne-am apucat.
- Ca și celui ce gătește ospăț, și caută folosul altora, nu este ușor, însă pentru mulțămita celor mulți, bucuroși vom suferì pătimirea aceasta.
- A alege cu amăruntul adevărul fiecăruia lucru, lăsăm celui ce a scris; iar întru aceasta mai mult ne ostenim, ca să stăm întru îndreptarul scurtărei.
- Că precum meșterului casei cei nouă se cade a purtà grijă de toată așezarea, iar cel ce se apucă a săpà și a zugrăvì, trebue să caute cele ce sunt spre podoabă, așà trebue a socotì și de noi.
- Că a căută și a culege multe cu amăruntul, și despre toate a face cuvânt, celui ce scrie istoria se cuvine.
- Iar a urmà scurtarea zicerei și a lăsà cercetarea lucrării, este în voea celui ce face tălmăcirea.
- De aici dar vom începe cuvântarea, la cele ce mai sus am zis atâta adăogând, că prostesc lucru ar fì înainte de istorie a înmulțì cuvintele și istoria a o scurtà.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.